[dropcap]C[/dropcap]el mai simplu şi efectiv este de a familiariza copiii cu ideea banilor într-o forma de joc. Ei singuri văd cum Dvs. achitaţi la magazine, benzinării sau alte locaţii, deja încep să perceapă jocul „magazin”, atunci când îşi modelează proprii bani din hârtie colorată şi îndemnându-vă la cumpărături. La 5 ani, banii în mod ferm ocupă poziţia obiectelor „mature” ce figurează în jocurile pentru copii, la un loc cu mâncarea, mobila, jucăriile. Copiii tot atunci se familiarizează cu funcţia socială a banilor: pe banii desenaţi ei pot procura bunuri în magazinul „copilăresc”. După 7 ani copiii cu plăcere se joacă în „Monopolia” şi analogurile acesteia, pătrunzând în ideea de acumulare, planificare a cheltuielilor şi a regulilor financiare. Rolul părinţilor aici este minimal: de a da ideea, de a procura jocul şi de a arăta cum merge procesul.

Desigur că nu este de ajuns doar jocul pentru familiarizarea copiilor cu lumea banilor: este necesar exemplul părinţilor. Cu un copil de 4-5 ani este real de a discuta din ce constă bugetul familiei, care este cota acestuia care ocupă cheltuieli obligatorii, iar care e acea din care se poate de limitat cheltuielile. Cu cât mai des adresaţi copului întrebări de genul – cum crezi de ce avem nevoie în fiecare zi? Cu atât mai bine el va învăța lecţia. Procurând de la chioşc o carte cu 30 lei mai ieftină decât în magazin, diferenţa o puteţi cheltui pentru dulciuri sau înghețată – astfel ideea de economisire va primi un exemplu de realizare vizuală. Discutaţi cu copilul cheltuielile curente şi cele viitoare: lăsați-l să cunoască faptul că o călătorie în Grecia înseamnă – un nou PC va mai aştepta, iar procurarea unei jucării de ultima oră va amâna plecarea la aquapark.

De la ce vârstă începem să dăm copilului bani de buzunar? De regulă aceștia devin necesari când copilul începe să frecventeze şcoala: cum să nu procure el o chifla cu suc atunci când ceilalţi colegi o fac? În prealabil faceţi cunoștință cu preţurile din cantina instituţiei de învățământ şi oferiţi copilului banii necesari. Nu este cazul să verificaţi minuţios fiecare bănuţ cheltuit de el: controlul va anula scopul eforturilor Dvs. de a învăța copilul să devină responsabil iar el nu va primi plăcerea de la folosirea propriilor bani.

Este cazul să interveniţi dacă consideraţi că bani se cheltuiesc pe ceva nociv. Prin metoda probelor şi a greşelilor copilul singur va înţelege, că procurarea unui bun mai scump în primele zile după acordarea banilor va duce la micşorarea bugetului său pentru toată săptămâna, şi va începe să planifice cheltuielile singur. Dacă copilul îşi doreşte ceva mai scump, propuneți să faceţi economisiri împreună pentru aceasta, astfel procuraţi o pușculiță şi contribuiţi în ea cu sume egale. Nu este cazul să plătiţi copiilor pentru note bune sau pentru curăţenia din casă. În acest caz încurajarea trebuie să fie nematerială (lauda părinţilor şi a profesorilor, recunoaşterea copilului că este capabil de a face ceva bun). În caz contrar va avea loc un schimb de valori: copilul se va axa în special pe capacitatea de a agonisi cât mai mult, va începe să copieze, să se eschiveze, să mintă adulţii.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here